"Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" de Radu Gyr

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane, 

ci pentru văzduhul tău liber de mâine, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, 

pentru cântecul tău ţintuit în piroane, 

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâsnita-n masele,

ci ca să aduni chiuind pe tăpşane

o claie de zări şi-o căciula de stele, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, 

pe toate ce slobode-ţi ies înainte, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urma-a furtunii, 

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!